Construită în  perioada 1862 – 1869, a fost una dintre cele mai mari biserici din Ploieşti. Din nefericire, a fost complet distrusă în timpul bombardamentelor aliate din al Doilea Razboi Mondial, astăzi păstrându-se intact doar turnul clopotniţei, semnalizat ca monument istoric. Construită în 1937, casa parohială a fost reamenajată în 1948, cu scopul de a permite funcţionarea serviciului religios.

Built in the period 1862 – 1869, this church used to be one of the biggest churches in Ploieşti. Unfortunately it was completely destroyed in the allied bombings from the Second World War which left intact the bell tower, signalled as a historical monument. Built in 1937, the parochial house was rearranged in 1948 with the purpose of allowing the function of the religious services.

Început la finalul perioadei interbelice, dar amenajat abia după al Doilea Război Mondial, Parcul Tineretului este principala zonă verde a orașului. Aici se află Sala Sporturilor „Olimpia” – o modernă arenă sportivă multifuncțională, cu o capacitate de  3000 de locuri, care găzduieşte competiții interne şi internaționale, un patinoar articial în aer liber, un turn de paraşutism – construit la începutul anilor ’50 şi aflat momentan în conservare, pistă de atletism, pistă de role, terenuri de tenis şi fotbal.

With the construction works, starting at the end of the inter-war period and arranged after the Second World War, Youth Park is the main green area of the city. Here the Olimpia Sport Hall is located – one modern, sportive, multifunctional arena with a capacity of 3000 seats which hosts internal and international competitions, a free air artificial skating ring, a parachutists tower – built at the beginning of the 50s and now in conservation, a runway, a roller skate rink, tennis and football fields.

Biserica a fost construită în 1875 în zona de vest a orașului, pe locul unei biserici mai vechi. A fost restaurată în perioada interbelică, atunci când s-au adus unele modificări, precum ridicarea porticului în stil brâncovenesc între anii 1931 şi 1932, sub îndrumarea arhitectului Toma T. Socolescu.

The church was built in 1875 on the west side of the city in the place of an older church. It was restored in the inter-war period when it was subject of some modifications, such as the portico built in brâncovenesc style between 1931 and 1932, under the guidance of the architect Toma T. Socolescu.

Se știe cu siguranță că această clădire în stil eclectic cu influențe art-nouveau a fost ridicată între 1899 şi 1900 după planurile arhitectului I. Goligher de către Ghiță Stoenescu, descendentul unor bulgari veniți în Ploiești în secolul al XIX-lea, care a făcut avere din negustorie și din industria petroliferă. Fără a fi confirmate din punct de vedere istoric, există povești urbane care spun că de-a lungul existenței sale imobilul a fost zestre de nuntă, dar și că și-a schimbat proprietarul în urma unui joc de cărți. În perioada comunistă a devenit policlinică cu plată, iar în ultimii ani a fost readus la înfățișarea inițială, fiind unul dintre cele mai bine restaurate monumente istorice din oraș. Păstrează feroneria și picturile interioare originale.

It is surely known that this eclectic building with art-nouveau influences was constructed between 1899 and 1900 following the plans of the architect I. Goligher by Ghiță Stoenescu, the descend of some Bulgarians arrived in Ploiești in the 19^th century, who got rich from trade and business in the oil industry. Without being confirmed from the historical point of view, there are some urban stories which tell that along its existence, the house was a wedding present and that it has changed its owner further as a result of a card game. In the communist period it became a polyclinic with payment and in the last years it regained its initial aspect, being one of the city’s most well preserved historical monuments. It keeps the ironware and the original interior paintings.

Realizat în anul 1902  de către sculptorul ploieştean Themistocle Vidali, la iniţiativa câtorva prieteni şi admiratori, bustul îl ilustrează pe Radu Stanian (1840 – 1897), avocat ploieștean şi om politic liberal, fost deputat și senator, participant la evenimentele antidinastice din 1870, în mai multe rânduri primar al orașului. De numele lui se leaga realizări edilitare importante din Ploiești, printre care şi finalizarea Bulevardului Independenţei.

Sculpted in 1902 by Themistocle Vidali, at the initiative of some friends and admirers, the bust illustrates Radu Stanian (1840 – 1897), lawyer and liberal politician, former member of the Parliament, participant of the events from 1870 and city’s mayor several times. His name is connected with several urban achievements in Ploiești, such as the finalization of the Independeței Boulevard.

Datorită trecutului și semnificației sale, este unul dintre simbolurile orașului Ploiești. A fost construită pentru Radu Stanian, avocat și primar, cunoscut pentru faptul că îşi cheltuia o bună parte din avere pe petreceri. La începutul perioadei interbelice, casa a fost vândută liderului politic N. Constantinescu-Bordeni, care l-a angajat pe arhitectul N. Z. Șmina să mărească și să transforme vechea clădire, imprimându-i un puternic stil neo-românesc. După instalarea regimului comunist, clădirea a fost naționalizată, devenind pentru mai bine de 50 de ani Casa Căsătoriilor.  În prezent, imobilul se află în proprietate privată, fiind retrocedat.

Because of its past and signification, this house is one of Ploiești’s symbols. It was constructed for Radu Stanian, lawyer and mayor, known for the fact that he was consuming a significant part of his fortune on parties. At the beginning of the inter-war period, the house was sold to the political leader N. Constantinescu Bordeni who hired architect N. Z. Șmina to enlarge and transform the old building by imprinting a significant neo-Romanian style. After the installation of the communist regime, the building was nationalized becoming the Marriage Registry for more than 50 years. At present, the building is in private property, being retrocedated.

Casa fostului prefect conservator Luca Elefterescu este unul din puținele exemple de arhitectură neo-gotică din oraș. Între pereții săi s-au ținut seratele muzicale din Ploieștii Belle-Epoque, precum și prima petrecere de revelion din localitate, în 1903 – 1904. În al Doilea Război Mondial a găzduit întâlnirile conspirative ale spionilor britanici și, mai târziu, pe Alfred Gerstenberg, comandantul apărării antiaeriene germane. Din 1972, la iniţiativa profesorului Nicolae Simache, clădirea adăposteşte Muzeul Ceasului, unic în sud-estul Europei şi cel mai vizitat muzeu ploieştean, care prin colecţia sa de peste 4000 de piese şi componente ilustrează evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului între secolele XVI şi XIX. În prezent, clădirea muzeului se află în restaurare, colecţia de ceasuri fiind expusă temporar în Sala Auditorium a clădirii Muzeului Judeţean de Istorie si Arheologie Prahova.

The house of the former conservator prefect Luca Elefterescu is one of the few examples of neo gothic architecture in the city. It hosted the evening musical parties of the Belle Époque Ploiesti and the first New Year party in 1903 – 1904. During the Second World War it sheltered the secret meetings of the British spies and later Alfred Gerstenberg, the commander of the German air defence. From 1972, from the initiative of Professor Nicolae Simache, it hosts the Clock Museum, unique in the Southern – Eastern Europe and the most visited Ploieşti museum, which with its collection of 4000 pieces and components illustrates the evolution of the time measuring instruments between 16th and 19th centuries. Nowadays, the museum’s building is under construction process, the clock collection being temporary exhibited in the Auditorium Hall of the Prahova County History and Archaeology Museum.

La împlinirea a 100 de ani de la nașterea dramaturgului, autoritățile locale au decis amplasarea unui nou bust al scriitorului într-un micscuar central, curățat de ruinele unei case distruse în urma bombardamentelor din 1944. Bustul a fost lucrat de artiștii Gheorghe Damian și Gheorghe Coman, fiind turnat la Uzina „1 Mai” din Ploiești, iar soclul de marmură înalt de 3,5 m este lucrarea sculptorului Ion Theodor Vidali.

On the anniversary of the 100 years since the birth of the dramatist, the local authorities have decided to build a new bust of the writer in a smallcentral square, cleaned by the ruins of a destroyed house further to the bombings from 1944. The bust was sculpted by the artists Gheorghe Damian and Gheorghe Coman, being casted at “1 Mai” Factory, while the 3.5 m marble pedestal is the work of the sculptor Ion Theodor Vidali.

Vechiul palat al Liceului de Băieți „Sfinții Petru și Pavel” a fost construit în perioada 1895 – 1898, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, pe locul cimitirului Bisericii Sfântul Gheorghe. În mai – august 1944, liceul este bombardat succesiv, monumentala fațadă și aripa de sud fiind distruse aproape în totalitate. Distrugerile nu s-au oprit aici, elegantul amfiteatru unde au conferențiat în perioada interbelică personalități precum Nicolae Iorga fiind mistuit de flăcări la puțin timp după terminarea raidurilor aeriene. După retragerea denumirii religioase de către autoritățile comuniste și mutarea liceului, s-a construit actuala fațadă, în stil socialist, iar mai târziu s-a ridicat aripa de sud. În prezent, aparține Colegiului Naţional Mihai Viteazul, unul dintre cele mai de prestigiu licee ploieştene.

The old palace of “Saints Peter and Paul” Boys High School was built between 1895 – 1898 by Toma Dobrescu’s plans of, on the former site of the Saint George Church’s cemetery. In May – August 1944, the high school was successively bombed; its monumental facade and south wing being destroyed almost completely. The destroying was not over, as the elegant amphitheatre where inter-war personalities like Nicolae Iorga lectured were burned down during a short time after the aerial raids were over. After the communist authorities cancelled the religious name and moved the high school, the present socialist style façade, and later its south wing, were constructed. Nowadays, the building belongs to the Michael the Brave National College, one of the most prestigious high schools in Ploieşti.

A fost clădită în perioada 1831 – 1832, pe locul unei biserici mai vechi, de la începutul secolului al XIX-lea. Fără a fi confirmată, există o legendă care leagă locul de existența unei vechi biserici unde se rugau soldaţii domnitorului Mihai Viteazul. Biserica şi-a păstrat aspectul inițial, în ciuda numeroaselor restaurări efectuate după stricăciunile provocate de cutremure şi de bombardamentele din 1944. Mai veche decât biserica este turnul clopotniței, construit în formă octogonală, rar întâlnită în arhitectura românescă.

This church was built in the period 1831 – 1832 on the former site of a 19th century church. With no evidence, there is a legend that connects the place with an old church where Michael the Brave’ soldiers were praying. The church preserved its initial appearance despite the numerous restorations done after earthquakes and the 1944 bombardments. The bell tower built in octagonal shape, rarely used in the Romanian architecture, is even older than the church is.

Instituția de cultură este găzduită în Palatul Ghiţă Ionescu – fost negustor, petrolist, parlamentar și primar. Imobil a fost construit în perioada 1885 – 1894 după planurile arhitectului I. Negrescu. În perioada 1911 – 1968, clădirea a adăpostit Prefectura Prahova, până la mutarea instituției în Palatul Administrativ. De-a lungul timpului, a suferit mai multe lucrări de restaurare, ultimele încheindu-se în anul 2006. Patrimoniul muzeului este structurat pe colecţii de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă.

The cultural institution is hosted in Ghiță Ionescu Palace – former merchant, oil magnate, member of Parliament and mayor. The building was constructed in the period 1885 – 1894 by the plans of the architect I. Negrescu. Between 1911 – 1968, the palace hosted Prahova Prefect’s office up to the movement of the institution in the Administrative Palace. Through the years it has been repeatedly restored, the last ones ending in 2006. The museum’s patrimony is divided into painting, graphic, sculpture and decorative art collections.

Amplasat în Piaţa Victoriei, bustul poetului ploieştean Nichita Stănescu (1933 – 1983) a fost inaugurat în anul 1999, fiind opera sculptorului ploieştean Ştefan Macovei. Bustul turnat în bronz se află în parcul central al orașului ce poartă numele poetului, locul de desfășurare al manifestărilor culturale din cadrul Festivalului internațional de poezie „Nichita Stănescu”.

Placed in Victoriei Square, the bust of the poet Nichita Stănescu (1933 – 1983) was inaugurated in 1999, being the opera of the local sculptor Stefan Macovei. The bust foundered in bronze is situated in the central park of the city which bears the name of the poet and is also the place of the cultural manifestations belonging to the “Nichita Stănescu” International Poetry Festival.

Situată în Piaţa Victoriei, construcția actualei clădiri a Poştei Centrale a fost realizată în anii ’50, fiind folosite planurile arhitectului de origine italiană Enrico Fanciotti, mult mai cunoscut pentru calitatea sa de compozitor si muzician. Fațada clădirii reflectă din plin noua orânduire socialistă din acea vreme.

Located in the Victoriei Square, the building of the present Central Post Office was made in the 50s by the plans of the Italian architect Enrico Fanciotti, better known for being a composer and musician. The facade fully reflects the Socialist alignment of those times.

Fostul Palat al Băncii Comerciale Române a fost inaugurat în 1930, fiind construit în stil art-deco simplist şi elegant după planurile arhitectului Paul Smărăndescu, un reprezentant de seamă al curentului neoromânesc. Ca inginer constructor a fost desemnat Emil Prager, care s-a făcut remarcat prin rezistența și durabilitatea construcțiilor sale. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a adăpostit diferite servicii ale Primăriei, din interiorul său coordonându-se apărarea orașului.

The former Romanian Commercial Bank Palace was inaugurated in 1930 being built in a simple and elegant art deco style by the plans of the architect Paul Smărăndescu, a significant representative of the neo-Romanian style. The chosen construction engineer was Emil Prager, who was well known for the hardness and durability of his constructions. During WWII, it accommodated different departments of the Municipality, and the city’s defence was coordinated from here.

Inaugurat în anul 1962, la aniversarea a 110 ani de la nașterea dramaturgului, muzeul este adăpostit în Casa Dobrescu, a cărei construcție în stil românesc a fost realizată în jurul anului 1800, având o arhitectură tipică pentru casele de târgoveţi din acele vremuri. Reorganizată în anul 2002, expoziția permanentă prezintă familia marelui dramaturg, perioada de școlarizare petrecută la Ploieşti, precum şi debutul său ca jurnalist şi scriitor. În curtea muzeului se află un bust al lui Caragiale, realizat de sculptoriţa ploieşteană Letiția Ignat în anul 1935.

Inaugurated in 1962, to celebrate the 110^th birth anniversary of the playwright, the museum is hosted by Dobrescu House which was constructed in the Romanian style around 1800, having a typical architecture for the merchants’ houses of that time. Reorganized in 2002, the permanent exhibition presents the family of the great writer, his enrolment period spent in Ploieşti and his debut as a journalist and writer. A bust of Caragiale sculpted by Letiția Ignat in 1935 is placed in the museum’s court.

Având proporțiile unei catedrale, arhitectura sa este inspirată de cea a mânăstirii Curtea de Argeș. A fost construită în perioada 1894 – 1902, după planurile arhitectului Toma N. Socolescu, pe locul unei biserici de la 1831. Afectată de cutremure si bombardamente în al Doilea Razboi Mondial, când a fost parțial distrusă, biserica a fost restaurată de fiecare dată. Ușile de la intrare păstrează inscripția originală veche de mai bine de un secol.

Having the proportions of a cathedral, its architecture is inspired by Curtea de Argeș Monastery. It was constructed in the period 1894 – 1902 after the plans of the architect Toma N. Socolescu on the former site of a church dating from 1831. Affected by earthquakes and bombings during WWII, when it was partially destroyed, the church was restored each time. The entrance doors are keeping the original inscription which is more than one century old.

Aflat la intersecția Străzii Take Ionescu cu Bulevardul Republicii, imobilul fostului Palat al Băncii Creditul Prahovei a fost construit în stil neo-românesc între 1923 şi 1926, sub îndrumarea arhitectului ploieştean Toma T. Socolescu. Inițialele primei instituții bancare încă se mai văd deasupra intrării.

Located at the crossroads of Take Ionescu Street and Republicii Boulevard, the building of the former Prahova Credit Bank Palace was built in neo-Romanian style between 1923 and 1926, under the guidance of the architect Toma T. Socolescu. Above the entrance, you can still see the initials of the first bank which functioned here.

Construit în stil clasic si inaugurat în anii ‘20, este singurul hotel din Ploieşti care funcționează neîncetat din perioada interbelică. După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, la parterul hotelului s-a mutat Restaurantul Berbec, găzduit pană atunci de Hotelul Europa, distrus în bombardamentele anglo-americane. A fost extins în două etape, latura principală de pe Bulevardul Republicii fiind ridicată între 1980 şi 1982.

Built in classical style and inaugurated in the 20s, the only hotel from Ploieşti which has functioned uninterruptedly since the inter-war period. After the end of WWII, Berbec Restaurant moved onto the building’s ground hall, hosted until then by Europe Hotel, which was destroyed in British-American bombings. It was extended in two stages, the main side on Republicii Boulevard being constructed between 1980 and 1982.

Imobilul este unul dintre puţinele păstrate din centrul vechi al oraşului, nefiind transformat sau ascuns în timpul sistematizării comuniste. Clădirea a fost construită la mijlocul perioadei interbelice după planurile arhitectului aromân Constantin Iotzu, iar interioarele reflectă influențele art-deco ale epocii. În perioada comunistă, clădirea a fost utilizată ca magazin universal.

The building is one of the few remaining from the city’s old centre, not being transformed or hidden in the period of the communist systematization. The building was constructed in the middle of the inter-war period by the plans of the Macedo-Romanian architect Constantin Iotzu and its interiors reflect the époque’s art deco influences. In the communist period, the building was used as universal store.

Dovadă a diversității etnice a locuitorilor Ploieștiului de odinioară, sinagoga de pe Strada Basarabilor a fost inaugurată în anul 1911, fiind construită după planurile arhitecților H. Schapira și H. Stainbach. Este singura sinagogă care a mai rămas, din cele cinci existente în orașul vechi. În prezent, în Ploiești comunitatea evreiască mai are aproximativ 50 de membri, după ce, în perioada interbelică, aceasta număra aproape 4000 de suflete.

Proof of an ethnic diversity of Ploieşti inhabitants in the old days, the synagogue on Basarabilor Street was inaugurated in 1911, being built after the plans of the architects H. Schapira și H. Stainbach. It’s the only still existing synagogue from the five which existed in the old town. Nowadays, the Jewish community from Ploieşti has about 50 members, while in the inter-war period it numbered almost 4000 souls.

Palatul Telefoanelor a fost inaugurat în aprilie 1932, odată cu modernizarea rețelei de telefonie, Ploieștiul fiind primul oraș din țară cu un sistem telefonic complet automat. Fațada art-deco a imobilului a fost simplificată, în urma lucrărilor de supraetajare care au avut loc ulterior. În anii ’60, Palatului Telefoanelor i-a fost adăugată latura sudică, dinspre Strada Romană.

This palace was inaugurated in April 1932 during the modernization of the telephone network, Ploiesti being the first city in the country having an automated phone system. The art deco facade of the building was later simplified and a new floor was added. In the 60s, the Telephone Palace was extended on its south side from Romană Street.

Situat în centrul orașului, Palatul Administrativ a fost construit între anii 1968 şi 1971, pentru a reuni instituțiile locale și a înlocui vechiul Palat al Primăriei, ce avea să fie demolat după cutremurul din 1977. Ridicat după planurile arhitectului Sever Nițu, Palatul Administrativ se remarcă prin monumentalitate şi prin forma „Y” a pilonilor de susținere, clădirea fiind în prezent sediul Primăriei Ploieşti, al Consiliului Judeţean Prahova şi al Prefecturii Prahova.

Situated in the city’s centre, the Administrative Palace was built between 1968 and 1971 with the purpose of hosting all local administrative institutions and replacing the old City Hall which was about to be demolished after the 1977 earthquake. Constructed after the plans of the architect Sever Nițu, the Administrative Palace is remarkable by its monumentality and the “Y” shaped supporting pillars; the building is currently the headquarters of Ploieşti Municipality, Prahova County Council and Prahova Prefect’s Office.

Inaugurat în 2012, cu ocazia centenarului morţii lui I. L. Caragiale (1852 – 1912), ansamblul monumental este amplasat în faţa Palatului Administrativ, în piaţa care poartă numele celui considerat ca fiind patronul spiritual al oraşului. Grupul statuar este opera artistului plastic Radu Ciobanu şi-l reprezintă pe Caragiale stând pe o bancă şi  privind către personajele sale din schiţa „Domnul Goe”.  

Inaugurated in 2012 with the occasion of I. L. Caragiale’s (1852 – 1912) death centenary, the monumental assembly is placed in front of the Administrative Palace, in the square which has the name of the one considered as being the spiritual owner of the city. The statuary group was made by the plastic artist Radu Ciobanu and it represents Caragiale sitting on a bench and admiring his characters from the “Mister Goe” sketch.

Situat în piaţa delimitată de trei dintre clădirile create după planurile sale (Palatul Culturii, Halele Centrale şi Catedrala Sfântul Ioan), bustul din bronz, opera sculptorului Radu Ciobanu, a fost dezvelit în ianuarie 2011, la intrarea principală a Halelor Centrale, în memoria marelui arhitect ploieştean (1883 – 1960) care şi-a pus amprenta asupra aspectului orasului.

Placed in the square delimitated by the three of the buildings created after his plans (Palace of Culture, Central Market Hall and Saint John the Baptist Cathedral), the bronze bust, work of the sculptor Radu Ciobanu, was inaugurated in January 2011 at the main entrance of the Central Market Hall, in memory of the great Ploieşti architect (1883 – 1960) who has left his imprint over the city’s architecture.

Pe numele său adevărat Solomon Katz, C. D. Gherea (1855 – 1920) a fost un evreu român de origine ucraineană, militant de seamă al mişcării socialiste din România şi critic literar. Stabilit definiv la Ploieşti după Războiul de Independență, Gherea devine proprietarul restaurantului de la Gara de Sud, cel mai faimos restaurant al unei gări româneşti, care a funcționat pâna la începutul Primului Razboi Mondial. Amplasat în Piaţa profesor arhitect Toma T. Socolescu în anul 1980, pe locul unde la sfârșitul anilor ’30 urma să fie statuia regelui Ferdinand, bustul din marmură al lui C. D. Gherea este opera sculptorului ploieştean Nicolae Kruch.

Using his real name, Solomon Katz, C.D. Gherea (1855 – 1920) was a Romanian Jew with Ukrainian origin, militant of the Romanian socialist movement and literary critic. Settled in Ploieşti after the War of Independence, Gherea became the owner of the restaurant from the South Railway Station, the most famous restaurant of a Romanian railway station which was opened since the beginning of the WWI. Placed in the Professor architect Toma T. Socolescu Square in 1980, on the place where at the end of the 30s was supposed to be posted the statue of Kind Ferdinand; the marble bust is the opera of the local sculptor Nicolae Kruch.

Pe locul unei vechi biserici de la începutul secolului al XIX-lea, a fost ridicată Biserica Sfântul Ioan Botezătorul în 1841 – 1842, prin eforturile comunităților române, bulgare și grecești din zona de nord-vest a Ploieştiului. Datorită poziției sale centrale, a dimensiunilor și a bogatelor decorațiuni, lăcașul a ajuns să fie considerat catedrala orașului. Aspectul său s-a modificat radical în perioada interbelică, odată cu construirea clopotniței între 1923 şi 1939, după schițele arhitectului Toma T. Socolescu (a cărui semnătură – crinul stilizat – poate fi văzută pe cupole). Turnul are o înălțime de 60 de metri și a fost ridicat ca monument în memoria soldaților prahoveni căzuți în Primul Război Mondial. În prezent, se continuă planul interbelic, prin înlocuirea vechii biserici cu una nouă, în același stil cu clopotnița. Intrarea în catedrală este străjuită de statuile Sfinților Petru și Pavel, ocrotitorii orașului Ploiești.

Saint Joan the Baptist Church was built in 1841 – 1842 on the spot of an old church dating from the beginning of the 19th century, by the efforts of the Romanian, Bulgarian and Greek communities from the northwest area of Ploiești. Due to its central location, its dimensions and rich decorations, the church is now considered the city’s cathedral. Its initial aspect had been drastically modified in the inter-war period, when the bell tower was constructed between 1923 and 1939 following the plans of architect Toma T. Socolescu (whose signature – a stylized lily – can be spotted on the domes). The 60m high bell tower was built as a monument in the memory of the Prahova soldiers who died in WWI. At present, the inter-war plans of the building are continued, by replacing the old church with a new one, built in the same architectural style as the tower bell. The entrance in the cathedral is guarded by the statues of the Saints Peter and Paul, the protectors of Ploiești.

Monumentul a constituit de-a lungul timpului un simbol al orașului, fiind dedicat drepturilor politice și constituționale ale cetățenilor săi. Finanțarea s-a făcut prin subscripție publică naţională, iar statuia a fost realizată la Paris, fiind inaugurată la 21 iunie 1881. Situată în Piaţa Eroilor, Statuia Libertaţii este reprezentarea zeiţei Minerva care poartă în mâna dreaptă o suliţă şi-n stânga un pergament pe care stă scris „Constituţiunea şi legea electorală”. Realizată din bronz galvanizat, are o înălțime de 3,5 metri, fiind așezată pe un soclu de marmură executat de arhitectul Toma N. Socolescu. Restaurată în 1903 si 2011, de-a lungul timpului, statuia a avut mai multe amplasamente.

Dedicated to the citizens’ political and constitutional rights, this monument has always constituted a symbol of the city. The financing was done through public subscription, the statue being made in Paris and inaugurated on the 21^st of June 1881. Placed in Eroilor Square, the Statue of Liberty is the representation of the Minerva goddess who has in her right hand a spear and in her left hand a parchment on which is written “Constitution and electoral law”. Made from galvanized bronze, it is 3.5m high and it’s posted on a marble pedestal executed by the architect Toma T. Socolescu. Restored in 1903 and 2011, over time the statue had several locations.

Clădirea a fost construită între anii 1969 şi 1972 după planurile arhitecților Gheorghe Dorin și Mady Mayer, și a avut ca inspirație Capela Notre Dame du Haut din localitatea Ronchamp, Franța, creația arhitectului franco – elvețian Le Courbusier, considerată una dintre cele mai importante exemple de arhitectură religioasă a secolului al XX-lea. Valoarea culturală a clădirii ploieștene este una însemnată, Casa de Cultura a Sindicatelor având o sală de spectacole de 750 de locuri și una de conferințe de 200 de locuri.

The building was constructed between 1969 and 1972 following the plans of the architects Gheorghe Dorin and Mady Mayer and has as inspiration point the chapel Notre-Dame du Haut from Ronchamp, France, the creation of the Franco– Swiss architect Le Courbusier, considered as being one of the most important examples of religious architecture in the 20th century. The cultural value of the building is considerable, the Syndicate Culture House having a 750 seat hall and a 200 seat conference room.

Aripa veche dinspre Strada Vlad Țepeș a liceului a fost construită de comunitatea evreiască din oraș între 1893 şi 1896, ca local pentru Școala Evreiască de Fete. Extins la forma actuală în anii ’60, liceul poartă numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a poposit la Ploiești în anul 1859.

The high school’s old part towards Vlad Țepes Street was built by the Jewish community between 1893 and 1896 as the Jewish School of Girls. Extended to its actual size in the 60s, the college bears the name of Prince Alexandru Ioan Cuza which stopped in Ploiești in 1859.

Actuala construcție a fost realizată din cărămidă în anul 1842, biserica fiind resfințită în anul 1900, după ample lucrări de restaurare la care a contribuit cu donații și Casa Regală a României. Afectată de cutremure, biserica a fost supusă la lucrări succesive de reabilitare în perioadele 1983 – 1986 și 1999 – 2000, construcția remarcându-se prin cele trei turle impozante.

The existing building was made of bricks in 1842, the church being rededicated in 1900, after massive restoration to which the Romanian Royal Family also contributed through donations. Damaged by earthquakes, the church was consecutively repaired between 1983 – 1986 and 1999 – 2000, the building being noticeable by its three imposing steeples.

Situată vizavi de Parcul Mihai Viteazul, creat în urma sistematizării din anii ’80, școala se află într-o clădire construită între 1931 şi 1933 în stil art deco, după planurile arhitectului P. S. Popovici. Având o fațadă simetrică, clădirea prezintă o serie de elemente art deco, precum ornamentele de fier forjat, intrarea separată pentru „Băeți” şi „Fete” și ceasul bine conservat.

Situated across from Michael the Brave Park, created during the systematization works from the 80s, this building was constructed between 1931 and 1933 in art deco style, following the plans of the architect P. S. Popovici. Having a symmetrical facade, it has a series of art deco elements such as the cast iron ornaments, the separate entrance for “Boys” and “Girls” and the well preserved watch.

Situată în aproprierea Pieței Mihai Viteazul, Biserica Sfântul Vasile a fost ridicată în anul 1834, pe locul unde se aflau gropile comune ale celor decedați în epidemiile de ciumă și holeră. Reconstruită în perioada 1857 – 1858, biserica este rezidită în forma actuală în anul 1872, după ce fusese distrusă de un incendiu. În acest lăcaș de cult a servit între anii 1947 – 1973  preotul și duhovnicul Constantin Galeriu, fost deținut politic, personalitate marcantă a creştinismului românesc.

Situated in the proximity of Michael the Brave Square, Saint Basil Church was built in 1834 on the place where the mass graves were situated of the ones deceased because of the plague and cholera epidemics. Reconstructed in the period 1857 – 1858, the church was constructed in its actual shape in 1872, after if was destroyed by a fire. In this place of worship, the priest and father confessor Constantin Galeriu, former political prisoner and outstanding personality of the Romanian christianity, served between 1947 – 1973.

Inaugurată la 1 Decembrie 1997, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de atestare documentară a oraşului, statuia este opera sculptorului Nicolae Kruch. Voievodul Mihai Viteazul (1593 – 1601), întemeietorul Ploieştiului, este reprezentat călare, arătând cu buzduganul spre Transilvania. Încă de la inaugurare, statuia a devenit locul tradiţional de desfășurare a paradelor de Ziua Naționala a României.

Inaugurated on the 1^st of December 1997, at 400 years of documentary attestation of the city, the equestrian statue belongs to the sculptor Nicolae Kruch. Prince Michael the Brave (1593 – 1601) is represented riding and pointing his mace towards Transylvania. Starting from its inauguration, the statue became the place for the traditional parades on the Romanian National Day.

Una dintre puținele realizări arhitecturale ale lui Toma N. Socolescu care mai există, clădirea în stil clasic a fost construită în 1886, pentru a găzdui Școala de Meserii. După ce și-a schimbat destinația de mai multe ori, a devenit sediul unei instituții a administraţiei locale, care a renovat vechiul imobil păstrând, în linii mari, aspectul original.

One of the few architectural achievements of Toma N. Socolescu which still stands, the building in classical style was built in 1886 with the purpose of hosting the School of Trades. After it changed its destination several times, it became the residence of an institution of the local administration which renovated the old house, preserving its original aspect.

Una dintre creațiile monumentale ale arhitectului Toma T. Socolescu a fost construită între 1924 şi 1929 în stil neoromânesc, ca Palat al Școalelor Comerciale din oraș. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe acoperișul său a fost pictată o cruce roşie, cu scopul de a feri clădirea de bombardamentele aliate. În prezent, aici funcţionează Colegiul Național „I. L. Caragiale”, unul dintre cele mai prestigioase licee ploieștene, printre absolvenți săi numărându-se personalități marcante ale culturii si științei din România.

This is one of the monumental creations of the architect Toma. T. Socolescu, built between 1924 and 1929 in neo-Romanian style as the city Commercial School Palace. In the Second World War, a red cross was painted on its roof with the purpose of saving the building from the allies’ bombings. At present, “I. L. Caragiale” National College functions here, being one of the most prestigious high schools from Ploiești, among its graduates being numerous outstanding personalities of Romanian culture and science. 

Aflată într-una din vechile mahalale ale Ploieștilor, în fosta „Piață Sârbească”, casa părintească a poetului Nichita Stănescu (1933 – 1983) a fost construită de bunicul acestuia, Hristea Stănescu, împreună cu cei doi fii ai săi. Construcţia amintește de stilul caselor țărănești de câmpie și găzduiește, începând din anul 2002, muzeul închinat marelui poet, exponatele introducând vizitatorul în atmosfera copilăriei și adolescenței celui care își descria orașul ca fiind „colț de inimă și ruptură de aripă de înger”.

Located in one of the old Ploiești outskirts, in the former “Serbian Square”, the parenthood house of the poet Nichita Stănescu (1933 – 1983) was built by his grandfather, Hristea Stănescu, together with his two sons. The construction reminds of a plain peasant’s house style and since 2002 it hosts the museum dedicated to the great poet, its exhibits introducing the visitor in the childhood and adolescence atmosphere of the one who once described the city as “hearth’s corner and crack of angel wing”.

Unică în Ploiești prin arhitectura sa, ce amintește de lăcașurile de cult din spațiul rusesc, biserica a fost construită între anii 1875 şi 1880, după planurile arhitectului Toma N. Socolescu. La strângerea fondurilor necesare construcţiei au contribut inclusiv ostaşi ruşi aflaţi în oraș în preajma evenimentelor din 1877. Biserica păstrează aproape în întregime pictura interioară realizată în 1880 de Gheorghe Tattarescu, un pionier al neoclasicismului în pictura românească, precum și scaunul regal cu stema Regatului României. Afectată de cutremurul din 1977, biserica a fost supusă unor lucrări masive de restaurare în perioada 1994 – 2010, în urma cărora și-a recăpătat frumusețea și forma impunătoare.

With a unique architecture that reminds us of the Russian places of worship, the church was built between 1875 and 1880, following the plans of the architect Toma N. Socolescu. The Russian soldiers present in the city around the events from 1877 also contributed to the fundraising. The indoor painting done in 1880 by Gheorghe Tattarescu, a neoclassical pioneer in Romanian painting, was almost all preserved,including the royal chair with the Coat of Arms of the Kingdom of Romania. Affected by the earthquake from 1977, the church was the subject of massive restoration works in the period 1994 – 2010, regaining its beauty and impressive shape.

Ridicată în prima parte a secolului al XIX-lea și refăcută după 1860, casa prefectului Istrate Negulescu reprezintă un exemplu de arhitectură tipică pentru elita locală, care adopta moda occidentală. Cel mai important moment din trecutul acestei clădiri a fost transformarea sa, pentru câteva săptămâni, în anul 1877, în reședința oficială a ţarului rus Alexandru al II-lea.

Built in the first part of the 19th century and refurbished after 1860, the Istrate Negulescu prefect’s house represents an example of typical architecture for the local elite which embraced the occidental customs. The most important moment from the history of this building was its transformation, for a few weeks in 1877, in the official residence of the Russian Tsar Alexander II.

Actual sediu al Serviciului Român de Informații a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea pe locul vechii prefecturi, în stil neoclasic. Clădirea a fost utilizată de autoritățile militare prahovene pentru a găzdui renumitul Regiment 32 Infanterie „Mircea”, care s-a remarcat în ambele războaie mondiale ca unitate de elită a Armatei Române.

The present location of the Romanian Intelligence Service was built in neoclassical style at the end of the 19th century on the spot of the old prefect’s office. The building was used by the local military authorities for housing the famous 32 Infantry Regiment “Mircea” which has distinguished in both world wars as an elite military unit of the Romanian Army.

Construită în apropierea vechii prefecturi, dar și pentru a se deosebi de celălalt lăcaș de cult cu hramul Sfântului Nicolae, noua biserică a primit denumirea de „Sfântul Nicolae Nou”. A fost ridicată între anii 1863 şi 1869 în stil neoclasic și a fost locul de rugăciune al ofițerilor ruși încartiruiți în zonă în anul 1877. Crucea mormântului unui ofițer țarist, scrisă în limba franceză, poate fi văzută în apropierea intrării în biserică, la fel și un monument dedicat memoriei jucătorilor care au evoluat pentru F.C. Petrolul Ploiești.

Built in the proximity of the old prefect’s office, in order to make a distinction from the other place of worship with the same name, the new church was named New Saint Nicholas. It was constructed between 1863 and 1869 in neoclassical style and it used to be the praying place of the Russian officers accommodated in the area in 1877. The cross of one Russian officer, written in French language, can be spotted in the proximity of the church’s entrance, the same as a monument dedicated to the memory of the football players of Petrolul Ploiești F.C.

Construcția modernă finalizată în 2011, având o capacitate de 15.000 de locuri, a fost ridicată pe locul vechii arene inaugurate în 1937, în prezența regelui Carol al II-lea. Aici, pe 12 octombrie 1966, F.C. Petrolul Ploiești învingea cu 3-1 pe F.C. Liverpool. Din vechiul complex sportiv se mai păstreză doar câteva anexe spre Strada Stadionului. Tot aici se găseşte sala de gimnastică „Leana Sima”, denumită în cinstea marei antrenoare ploieștene.

The modern construction, finalized in 2011 and having a 15.000 seat capacity, was built on the spot of the old stadium inaugurated in 1937 by King Carol II. Here, on 12 of October 1966, Petrolul F.C. trashed Liverpool F.C. 3-1. From the old sportive complex, a few annexes on Stadionului Street are still retained. Here you can also find the “Leana Sima” gymnastics hall, named in honor of the great trainer.

Existența Bisericii Sfântul Ilie a fost legată de cea a tăbăcarilor în mahalaua cărora a fost ridicată prin contribuția membrilor breslei. Construită la 1847 – 1848, avea să fie complet distrusă de bombardamentele americane din 1944. După instaurarea regimului comunist, vechii tăbăcari au dispărut, biserica fiind reclădită după anul 1990, fără să respecte fidel arhitectura iniţială. Clopotnița ridicată în 1893, înaltă de 25 de metri, păstrează încă urme de gloanțe din al Doilea Război Mondial.

This church’s being is connected to one of the tanners in whose suburb it was built with the contribution of the craft union members. Built between 1847 – 1848, it was then completely destroyed by the American bombardments in 1944. After the communist regime was installed, the old tanners disappeared, and the church was rebuilt after 1990 without carefully considering the initial architecture. The 25 m tall bell tower built in 1893, still preserves bullet holes from WWII.

Intrarea în curte se face prin poarta maramureșeană realizată în anul 1998. Fiind cea mai veche construcţie din Ploieşti, monument istoric al patrimoniului naţional, Biserica Domnească a fost ridicată de Matei Basarab la 1639, în urma victoriei din 1637 în bătălia de la albia Teleajenului împotriva oștirii lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, pentru a răsplăti orașul de unde își recrutase oștenii. Deși în 1879 biserica a trecut prin lucrări de restaurare care i-au schimbat radical aspectul, zidurile groase dinspre exterior stau mărturie a vechimii clădirii. Printre cele mai vechi obiecte de patrimoniu se numără icoana Maicii Domnului cu trei mâini și clopotul bisericii, datând de la 1794.

The entrance into the courtyard is through a Maramureșean gate made in 1998. The Pricely Church is the oldest building in Ploiești, a historical monument of the national patrimony. It was built by Matei Basarab in 1639, after the 1637 victory in the battle that took place on the banks of the Teleajen river against the troops of Vasile Lupu, prince of Moldavia, in order to reward the city from which he recruited his soldiers. Despite the fact that in 1879 the church went through restorations that have radically changed its appearance, the thick walls on the outside bear witness to the age of the construction. The oldest patrimonial objects are the Virgin with Three Hands icon and the church bell, dating back in 1794.

Construită în anul 1856, sub domnia lui Barbu Știrbei, în mahalaua căreia i-a şi dat numele, Biserica Sfântul Dumitru a fost de-a lungul vremii afectată de cutremure, incendii și revărsări ale pârâului Dâmbu. Prin arhitectura sa și prin raportare la clădirile din jur, biserica constituie un lăcaș de cult reprezentativ pentru mahalalele de odinioară.

Completed in 1856, under the rule of Barbu Știrbei, in the suburb which has given its name, Saint Demetrius Church was affected by earthquakes, fires and floods of the Dâmbu creek. Through its architecture and considering the building surrounding it, the church is a place of worship representative of the old suburbs.

Cu toate că nu există nicio informație care să certifice acest aspect, istoricii leagă acest lăcaş de cult de numele voievodului Mihai Viteazul și curtea sa domnească. Vechile ziduri au fost înglobate în 1987 – 1989 în construcția existentă azi, care prezintă o înfățișare inspirată de arhitectura religioasă medievală a regiunii. Clopotnița a fost ridicată la 1852, de-a lungul vremii pierzându-și din structură și din aspectul original. În aceeaşi curte a complexului bisericesc mai sunt vizibile ruinele a două biserici datând din secolele XVII – XVIII.

Although there is nothing that proves it, historians connect the place of worship to the name of Prince Michael the Brave and his princiary court. In 1987 – 1989, the old walls were incorporated into the existing building, which gives it an appearance inspired by the religious medieval architecture of this area. The bell tower was built in 1852, but during the years it partially lost its original structure and aspect. In the courtyard of this same ecclesiastical complex, the ruins of two churches from the 17th – 18th century can be seen.

Biserica a fost construită în stil neoclasic, și sfințită în anul 1833, pe locul unei bisericii mai vechi, în secolul al XIX-lea fiind punctul central al unei mahalale cu o semnificativă componentă grecească. Clădirea și-a pierdut aspectul inițial în urma numeroaselor cutremure și a bombardamentelor din al Doilea Război Mondial, fiind restaurată de fiecare dată.

The church was built in the neoclassical style, and dedicated in 1833, where there was previously an older church, this being the centre of a Greek-influenced suburb. The building lost its initial appearance due to the numerous earthquakes and bombardments during WWII, each time being restored.

În 1902, iluminatul public devenea o realitate pe străzile principale ale orașului și în vilele din centru. Sursa era Uzina Electrică de pe Strada Mihai Bravu, care tocmai fusese finalizată după doi ani de lucrări. Păstrează aspectul original, fiind unul din puținele exemple de arhitectură industrială antebelică din oraș. În prezent, clădirea adăpoșteste o sucursală a Societății de Distribuție a Energiei Electrice.

In 1902, public electricity was becoming a reality on the city’s main streets and in the downtown villas. The source was the Electric Power Plant on Mihai Bravu Street, which had just been finalized after two years of work. It now has the original appearance, being one of the few examples of pre-war industrial architecture in the city. Nowadays, the building is used by a local branch office of the Electricity Distribution Company.

Clădită în 1820 pe locul unei alte biserici datând din secolul al XVIII-lea, lăcașul de cult și-a pierdut vechea înfățișare tradițională în urma lucrărilor de consolidare efectuate în perioada interbelică, având astăzi un aspect sobru, inspirat de stilul neoromânesc. La slujbele ținute în mai – iunie 1877, biserica l-a avut ca oaspete pe ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, acesta donând o icoană în care Maica Domnului este reprezentată cu trei mâini, considerată a fi făcătoare de minuni.

Built in 1820, where there previously was another church dating back to the 18th century, the place of worship lost its traditional appearance subsequent to the reinforcement works during the inter-war period, that now makes it look austere, inspired by the neo-Romanian style. During the services held between May – June 1877, the church had as a guest the Russian Tsar Alexander II, who donated a miraculous Virgin with Three Hands icon to the church.

Construită între anii 1885 şi 1890 în stil clasic, casa în care este găzduit Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” a aparținut avocatului Constantin C. Stoicescu, deputat liberal și ministru, fiind locul unde s-a căsătorit și a locuit pentru câțiva ani împreună cu soția sa, Josefina. În 1938, casa a trecut în proprietatea familiei Constantinescu, iar din anul 1993 a fost transformată în muzeu dedicat memoriei compozitorului Paul Constantinescu (1909 – 1963), creatorul „Simfoniei ploieștene”. Muzeul găzduiește documente despre viaţa şi activitatea ilustrului muzician.

Built between 1885 – 1890 in a classical style, the house which accommodates “Paul Constantinescu” Memorial Museum was the property of lawyer Constantin C. Stoicescu, liberal deputy and minister; this is where he married and lived with his wife, Josefina. In 1938, the house became the possession of the Constantinescu family and starting from 1993, it was converted into the museum honouring the memory of the composer Paul Constantinescu (1909 – 1963), the creator of “Ploiești Symphony”. The museum exhibits records about the life and activity of the famous composer.

Reședința ridicată între 1869 şi 1870 de către bancherul evreu Ergas Avram Mamaciu a fost martora evenimentelor Republicii de la Ploiești, în faţa sa adunându-se mulțimea revoluționară care transforma pentru o noapte orașul Ploiești în stat. Clădirea realizată după planurile arhitectului sas Christian Kertch se remarcă prin stilul arhitectural neogotic.  Între 1880 şi 1910, aici a funcţionat Prefectura, după care a avut diverse destinaţii: club, şcoală, cinematograf, casa armatei, din 1955 până în 2010 fiind sediul Teatrului de Păpuşi „Ciufulici”.

The residence built between 1869 and 1870 by the Jewish banker Ergas Avram Mamaciu was witness to the Republic of Ploiești events, as the revolutionary crowd gathered in front of the building to transform the city into a country for just one night. The building, made by the plans of the Transylvanian Saxon architect Christian Kertch, has a distinct neo-gothic style. Between 1880 and 1910, here was the Prefect’s office, then it had different uses:club, school, cinema, army club, and since 1955 until 2010 it was “Ciufulici” Puppet Theatre.

Operă a Getei Caragiu, sora marelui actor, bustul lui Toma Caragiu este amplasat în imediata vecinătate a teatrului la care acesta a jucat şi pe care l-a condus în perioada 1953 – 1965, timp în care a înregistrat 90 de premiere teatrale. El obişnuia să declare: „Am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt, deci, ploieştean get-beget”.

Designed by Geta Caragiu, the great actor’s sister, Toma Caragiu bust is placed right next to the theatre where he played and led between 1953 – 1965, while he had 90 theatre premieres. He used to say: “I grew and I went to school in Ploiești, so I am an authentic Ploiești citizen.”

Pe locul său a existat casa comisului Grigore Iordache Cantacuzino, unde, începând cu 1836, a funcționat prima școala publică din Ploiești, intitulată Școala Domnească. Aici a urmat I. L. Caragiale ultimii ani ai școlii primare și primii ani ai școlii gimnaziale, în perioadele 1859 – 1863 și 1864 – 1866. Actuala clădire a fost ridicată în 1902, într-un elegant stil neoclasic, adăpostind Școala Primară de Băieți și Fete nr. 1. Fiind grav avariată la cutremurul din noiembrie 1940, și-a pierdut etajul. Din anul 1953, clădirea găzduiește sediul Clubului Sportiv Școlar.

On its location, the house of the equerry Grigore Iordache Cantacuzino was previously built, where, starting from 1836, the first public school in Ploiești, named the Princely School, operated. The Romanian playwright and writer I. L. Caragiale took classes here, during the last years of primary school and the first years of middle school, between 1859 – 1863 and 1864 – 1866. The present building was erected in 1902, in an elegant neoclassical style, accommodating the Primary School of Boys and Girls no. 1. It lost its first floor, being severely affected by the earthquake in November 1940. From 1953, the building is hosting the Sportive School Club.

Expresie a diversității culturale şi confesionale, Biserica Catolică a reunit comunitățile de intelectuali, burghezi și muncitori străini veniți în oraș odată cu industrializarea din secolul al XIX-lea. Lăcașul de cult a fost construit după planurile arhitectului italian Romano de Simon, în perioada 1938 – 1939, pe locul vechii biserici de la 1864, în stilul romanic-târziu cu elemente gotice, la ridicarea ei contribuind Primăria Municipiului Ploiești, Guvernul italian și Guvernul polonez.  În curtea bisericii, se află statuia Sfântului Anton de la Padova, iar în interior se găsește orga realizată în 1915 de renumita fabrică „Schlesien Gebruder-Rieger” din Iagerndorf, Austria. În prezent, comunitatea romano-catolică din Ploiești numără aproximativ 900 de credincioși.

Through expression of cultural and confessional diversity, the Catholic Church reunited the communities of intellectuals, bourgeois and foreign workers who arrived in the city at the same time with the industrialization of the 19th century. The church was built between 1938 – 1939 following the plants of the Italian architect Romano de Simon, replacing the old church dated at 1864, in late romantic style with gothic elements, among contributors being Ploiești Municipality, the Italian and the Polish Governments. In the church courtyard stands the statue of Saint Anthony of Padua and inside the church there is the organ made in 1915 at the famous factory “Schlesien Gebruder-Rieger” from Iagerndorf, Austria. At present, the Roman-Catholic community from Ploiești comprises of about 900 practicants.

Cu numeroase concerte şi premii obținute în tară şi străinătate şi având una dintre cele mai bune orchestre româneşti, în anul 2012, Filarmonica „Paul Constantinescu” a susţinut a 60-a stagiune de concerte simfonice. Filarmonica poartă numele compozitorului ploieştean Paul Constantinescu, în timp ce sala de concerte de 300 de locuri este denumită Ion Baciu, renumit dirijor al filarmonicii ploieştene. Sediul se află în vechea clădire de spectacole a comunității germane din oraș, imobil radical transformat la începutul perioadei comuniste.

With numerous concerts and prizes in Romania and abroad and having one of best Romanian orchestras, in 2012, “Paul Constantinescu”Philharmonic celebrated its 60th musical season. The philharmonic bears Paul Constantinescu’s name and the 300 seat concert hall is named after Ion Baciu, a well known conductor of the philharmonic. It’s located in the old concert building of the German community which was radically transformed at the beginning of the communist period.

Blocul ridicat în perioada comunistă reprezintă doar o mască pentru sala care datează din 1927. În interiorul său au funcționat cinematograful și teatrul „Odeon”, aici având loc prima proiecție din Ploiești a unui film cu sunet. Din anii ’50, clădirea găzduiește teatrul municipal mutat aici din iniţiativa directorului Toma Caragiu, noul sediu al teatrului trecând apoi prin diferite lucrări de renovare și modernizare. Din anul 1991, teatrul ploieștean poartă numele marelui actor, decedat în cutremurul din martie 1977. În prezent, teatrul îi așteaptă pe iubitorii de artă într-un sediu complet modernizat, având o sală de spectacole cu 250 de locuri.

The block of flats built in the communist period is just a mask for the theatre hall which dates from 1927. The “Odeon” cinema and theatre functioned here, and the first projection of a sound film in Ploiești took place here. Starting with the 50s, the building hosts the municipal theatre moved here by the initiative of Toma Caragiu; the new theatre’s residence passing through different works of rehabilitation and modernization. From 1991, Ploiești theatre is entitled after the great actor, deceased in the March 1977 earthquake. The theatre is currently waiting for the art lovers in a modern residence, with a 250 seats theatre hall.

Halele Centrale reprezintă realizarea capitală a arhitectului Toma T. Socolescu, devenind în timp un simbol al orașului. Au fost construite între 1929 şi 1935, fiind o capodoperă a arhitecturii interbelice românești, dar și una dintre cele mai moderne hale alimentare din întreaga Europă a acelor vremuri. Păstrează numeroase elemente decorative originale, precum ușile din fier forjat ale prăvăliilor de pe laturile exterioare. Inaugurarea Halelor Centrale a avut loc la 1 noiembrie 1935, în prezenţa regelui Carol al II-lea. Având fațada acoperită cu cărămidă roșie, cupola în forma octogonală și turnul cu ceas construit în plan pătrat, clădirea Halelor Centrale domină Piața prof. arh. Toma T. Socolescu.

The Central Market Hall represents the capital achievement of the architect Toma T. Socolescu which became the symbol of the city. It was built between 1929 and 1935, being a masterpiece of the inter-war Romanian architecture and also the most modern European grocery market hall of that time. Its numerous original decorative elements, such as the shops’ doors made from wrought iron on the exterior sides of the building, were well preserved. Inauguration of the Central Market Hall took place on the 1^st of November 1933 in presence of King Carol II. With the facade covered in red bricks, the cupola in octagonal shape and the tower bell built in a square plan, the Central Market Hall dominates the Prof. arh. Toma T. Socolescu Square.

Singura creație ploieșteană a lui Alexandru Orăscu, unul dintre primii arhitecți români, a fost ridicată în 1864, în stil neoclasic, ca local al Gimnaziului – mai târziu Liceul de Băieți „Petru și Pavel”. În sălile sale se țineau cursuri la care a participat tânărul elev Ion Luca Caragiale, dar și adunările politice și alegerile de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În decursul timpului, clădirea a fost de mai multe ori restaurată, având, pe rând, rolul de școală normală, inspectorat, școală sportivă și cantină. Din 1970, găzduiește Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, colecția sa permanenta cuprinzând exponate din domeniile arheologiei, istoriei moderne și contemporane, numismatică și medalistică. La exterior, intrarea muzeului este încadrată de statuile Sfinților Petru și Pavel, patroni spirituali ai gimnaziului care a funcționat aici, acestea fiind restaurate, după decapitarea lor, la scurt timp de la instaurarea regimului comunist.

The only work of Alexandru Orăscu in Ploiești, one of the first Romanian architects, was erected in 1864, in neoclassical style, as host of a Secondary School – later the “Peter and Paul” Boys High School. Courses were hosted by its rooms, where the young scholar Ion Luca Caragiale also took part, but also political gatherings and elections from the end of the 19th century. Over the course of time, the building was restored several times, hosting in turn a normal school, school inspectorate, sportive school and canteen. Starting from 1970, it is hosting the Prahova History and Archaeology County Museum, its permanent collection covering exhibits from the domains of archaeology, modern and contemporary history, numismatics and medallic subjects. On the outside, the entrance to the museum is framed by the statues of Saints Peter and Paul, the spiritual guardians of the secondary school that was once functioning here, restored after the communist regime, freshly installed, had decapitated them.

Construit în perioada 1934 – 1936 în stil neoromânesc după planurile arhitectului Statie Ciortan, fostul Palat al Administrației Financiare reprezintă una dintre cele mai importante clădiri istorice din Ploiești, sediul încăpător și modern ilustrând cu succes dezvoltarea orașului din acea perioadă. Fațada păstrează încă decorațiunile originale, inclusiv scrisul din anii ’30 de pe frontispiciul clădirii. Începând din anii ’50, în această clădire și-a desfășurat activitatea Tribunalul Prahova, în prezent aflându-se într-un amplu program de consolidare/restaurare și modernizare. 

Built in the period 1934 – 1936, in neo-Romanian style, following the plants of the architect Statie Ciortan, the former Financial Administration Palace represents one of the most important historical buildings in Ploiești; a spacious and modern residence, successfully illustrating the development of the city in those times. The facade still keeps the original decorations, including the writing from the 30s from the building’s frontispiece. Starting with the 50s, Prahova Courthouse has run its activity in this palace, now being in an ample process of consolidation/restoration and modernization.

Pe acest loc s-a aflat casa lui Gheorghe Panait Ceaușu, care a vândut-o ulterior pe „1000 de lei și 100 de curcani” și unde, după o sumară renovare, a fost găzduit prințul rus Masalski, sosit la Ploiești în 1877 împreună cu suita imperială. Clădirea actuală a fost construită între 1880 şi 1882 de către moșierul Teodor Ioan, în stil eclectic de inspirație franceză. Din 1961, a devenit sediul Muzeului Național al Petrolului, singurul muzeu de acest gen din țară, în care sunt prezentate peste 10000 de exponate din istoria exploatării petrolului în județul Prahova.

Here was previously the house of Gheorghe Panait Ceaușu, who sold it for “1000 Romanian lei and 100 turkeys” and where, after a slight renovation, the Russian Prince Masalki was hosted, when he arrived in Ploiești in 1877, together with his imperial retainers. The existing building was erected between 1880 and 1882 by the landowner Teodor Ioan, in eclectic style of French inspiration. Since 1961, it hosts the National Petroleum Museum, the only museum of-its-kind in the country, in which over 10000 pieces from the oil exploitation history in Prahova County are exhibited.

Cea mai veche construcție civilă din oraș, Casa de Târgoveț a fost ridicată – se pare – la 1785 de către Hagi Prodan, unul din oamenii de vază din comunitatea ploieșteană de secol XVIII. Casa păstrează atât la exterior, cât și în interior, influența balcanică, remarcabil fiind sacnasiul (balconul) unde, în urmă cu peste două veacuri, se bea cafea turceasă și se fuma narghilea. Deasupra unei ferestre se mai păstrează și astăzi pictura originală în stuc, datând din perioada 1825 – 1830. Locuită până în primele decenii ale secolului al XX-lea, casa este restaurată după Primul Război Mondial de arhitectul Toma T. Socolescu, prin grija istoricului Nicolae Iorga, devenind primul muzeu din istoria Ploieştilor.

The oldest private building in town, Merchants’ House, was built – so it seems – in 1785 by Hagi Prodan, one leader of the Ploiești community of the 18th century. The house displays on the outside and the inside the Balkan influence; one remarkable piece being the balcony where, more than two hundred years ago, Turkish coffee was drank and hookah was smoked. Above one window the original painting in stucco is still kept, dated from the period 1825 – 1830. Inhabited up to the first decades of the 20th century, the house was restored after the First World War by the architect Toma T. Socolescu, by the care of the historian Nicolae Iorga, so it became the first museum in the history of Ploieşti.

Prima sa atestare documentară datează din secolul al XVII-lea, ceea ce o face una dintre cele mai vechi biserici din Ploiești. Afectată de cutremure și de bombardamente, a fost de fiecare dată reparată, păstrându-și aspectul care i-a fost dat în urma restaurării dintre anii 1820 şi 1827. Construită în stil brâncovenesc, biserica se distinge prin turla înaltă de 18m și prin pridvorul deschis, cu șase coloane rotunde, şi adăposteşte obiecte de cult de valoare istorică și artistică, precum catapeteasma realizată în 1864.

Its first documentary attestation dates back to the 17th century, which makes it one of the oldest churches in Ploiești. Damaged by earthquakes and bombardments, it was repaired each time, preserving its aspect from the restoration between 1820 and 1827. Built in brâncovenesc style, the church is distinguished by the 18m high tower and the open church porch having six round columns, which shelters historical and artistically cult objects, such as the rood screen made in 1864.

Mărturie a importanței pe care o avea odinioară comunitatea germană în viața Ploieștilor, Biserica Evanghelică Luterană de Confesiune Augustană a fost construită prin eforturile pastorului Hans Durlesser în perioada 1938 – 1942, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de atestare documentară a comunității germane din Ploiești. Alături de solida construcție cu arcade gotice a Bisericii Evanghelice Luterane se află fosta Școală Primară Germană.

As a testimony of the importance that the German community used to have in the life of the city, the Evangelical Lutheran Church of Augustan Confession was built with the efforts of preacher Hans Durlesser between 1938 and 1942, with the occasion of celebrating 100 years of documentary testimony of the German community from Ploiești. Right beside the Evangelical Lutheran Church’s solid construction with Gothic arcades there is the former German Primary School.

Zidită între 1912 şi 1936, pe locul vechiului lăcaș de cult din lemn datând din anul 1760, biserica Sfântul Pantelimon a fost pictată de italianul Umberto Marchetti în stil neo-apusean. Prăbușită parțial la cutremurul din 1940, bombardată în 1944 și grav afectată de cutremurul din 1977, biserica a trecut de fiecare dată peste greutățile timpurilor, reprezentând astăzi una din realizările remarcabile ale arhitectului ploieștean Toma T. Socolescu.

Built between 1912 and 1936, replacing the old wooden church dated back to 1760, St. Panteleimon church was painted by the Italian painter Umberto Marchetti in the Neo-Western style. Partially destroyed in the 1940 earthquake, bombed in 1944 and badly damaged by the earthquake in 1977, each time the church has overcome the hard times, representing today one of the remarkable creations of the architect Toma T. Socolescu.

Finalizarea construcţiei bulevardului a avut loc după 1880, în timpul mandatelor succesive ale primarilor C. T. Grigorescu şi Radu Stanian. Pavat iniţial cu piatră cubică, bulevardul s-a numărat printre primele spaţii publice din Ploieşti iluminate cu energie electrică. Devenit, odată cu trecerea timpului, locul favorit de promenadă al ploieştenilor, Bulevardul Independenţei a fost scena bătăilor cu flori şi a numeroase ceremonii desfăşurate în perioada interbelică sau a paradelor cu ocazia zilelor de 1 Mai si 23 August, după instalarea regimului comunist.

The finalization of the Boulevard’s construction took place after 1880, in the consequent mandates of mayors C.T. Grigorescu si Radu Stanian. Initially paved with cubic paver stone; the Boulevard was among the first public places electrically lighted. Independenţei Boulevard was the scene of the flower fights and of the numerous ceremonies from the inter-war period or of the parades occasioned by the 1^st of May and 23^rd of August after the installation of the communist regime.

Monumentul a fost ridicat în memoria soldaţilor prahoveni care au luptat în Războiul de Independenţă (1877 – 1878). La iniţiativa lui Ion Gr. Sorescu, un fost participant la război, a început strângerea de fonduri pentru realizarea monumentului, la care au contribuit peste 20000 de români din toată ţara. În anul 1892, s-a organizat concursul de proiecte, care a fost câştigat de sculptorul George Vasilescu. Monumentul a fost realizat în Italia, transportat la Ploieşti şi dezvelit la data de 12 octombrie 1897 la rondul I al Bulevardului, în prezenţa regelui Carol I şi a viitorului rege Ferdinand. Având în vârf un vultur cu un stindard în cioc, monumentul constă dintr-un obelisc de granit aşezat pe un soclu cubic, „păzit” de statuile a patru soldaţi. Pe două laturi ale obeliscului sunt basoreliefuri de bronz care înfăţişează asaltul ostaşilor prahoveni asupra redutei de la Griviţa şi o alegorie a zeiţei Victoria. Avariat la cutremurul din 1977, monumentul a fost recondiţionat şi reamplasat în Piaţa 1 Decembrie 1918, la Gara de Sud, în anul 1980.

This monument was built in the memory of the Prahova soldiers who fought in the Independence War (1877 – 1878). On the initiative of Ion Gr. Sorescu, a war participant, the fundraising for the monument started and over 20,000 Romanians from all over the country contributed. In 1892, a project contest was organized which was won by George Vasilescu. The monument was built in Italy, transported in Ploiești and exposed on 12^th of October 1897 on the first round of the Boulevard in the presence of King Carol I and the future King Ferdinand. On top it has an eagle with a flag in the beak; the monument consists of a granite obelisk settled on a cubical pedestal guarded by the statues of four soldiers. On the two sides of the obelisk are bronze bas-reliefs which are depicting the soldiers’ attack on Griviţa and an allegory of Victoria goddess. Damaged in the earthquake from 1977, the monument was restored and moved in 1980 to 1 Decembrie 1918 Square, near the South Railway Station.

Construită în anii ’50 pe locul elegantei gări distruse de bombardamentele aviației aliate în 1944, actuala Gară de Sud se remarcă prin arhitectura sa de inspirație clasicist-sovietică, fiind una dintre cele mai tranzitate gări din ţară. Peroanele și pompele hidraulice reprezintă singurele mărturii ale vechiului local unde s-a născut celebra expresie „a o întoarce ca la Ploiești”. Pe primul peron, placa memorială dedicată lui Constantin Dobrogeanu Gherea marchează locul unde a funcționat cel mai celebru restaurant dintr-o gară românească, vizitat și apreciat de regele Carol I și de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Titu Maiorescu.

Built in the 50s replacing the elegant railway station destroyed by the allied aviation bombing in 1944, the present South Railway Station is remarkable by its architecture of Classic Soviet inspiration, being presently one of the most transited railway stations in the country. The platforms and the hydraulic pumps are the only evidence of the old venue where the well-known expression “changing tune as in Ploiești” was born. On the first platform, the memorial plaque dedicated to Constantin Dobrogeanu Gherea marks the place where the most famous restaurant from a Romanian railway station functioned, being visited and appreciated by Kind Carol I and the country’s educated elite of that time, among which were I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu and Titu Maiorescu.

Construit în stil neoclasic francez, Palatul Justiţiei a fost inaugurat în noiembrie 1933, în prezența regelui Carol al II-lea. După război, autorităţile comuniste i-au schimbat destinaţia, din 1952 devenind Palatul Culturii. În prezent, aici funcţionează Muzeul Omului, Acvariul şi Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga”, înfiinţată în 1921.