Scurtă introducere / Short introduction

O vizită în Ploiești este o experiență aparte. Afectat de cutemure, șubrezit de bombardamente aeriene și demolat masiv în perioada comunistă, orașul poartă amprenta unei istorii zbuciumate. Dar trecutul său nu este numai o simplă înșiruire de întâmplări nefericite, fiindcă aici s-a construit prima rafinărie de petrol din lume, aici a fost găzduit țarul Alexandru al II-lea și tot aici s-a proclamat Republica din 1870. Cu o zestre arhitecturală variată şi cu un potenţial uman excepţional, Ploieștiul a dat ţării şi lumii valoroşi oameni de cultură şi sportivi de maximă performanţă. Este în același timp centru industrial cu o vechime de peste 150 de ani, dar și singurul oraș românesc căruia i s-a dedicat o simfonie și care a găzduit primul festival de jazz din România. Toate acestea şi multe altele fac din Ploieşti un loc care merită să fie descoperit şi redescoperit.
Județul Prahova a avut mari rezerve de petrol, care au început să fie exploatate din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În perioada interbelică, Ploieștiul era înconjurat de rafinării, ceea ce i-a adus înflorirea, dar și distrugerea, precum și renumele de „orașul aurului negru”. Nu este întâmplător că, într-un ghid turistic din 1966, apropierea de localitate era semnalată prin replica „Miroase a gaz – vine Ploieștii!”.
În 1832, la finalul unei vizite în oraș, generalul rus Pavel Kiseleff afirma „Voi la Ploiești aveți doar două lucruri bune: lăutarii și vinul”. Băuturile de calitate și setea orășenilor transformau întâlnirile în prilej de a bea o bere sau un pahar de vin. Astfel că, înainte de „Bună ziua”, ploieștenii se salutau în mod original: „Ce bei?”
Până la construirea Gării de Vest, în 1934, toate trenurile opreau în Gara de Sud. Cele care mergeau spre Transilvania trebuiau să parcurgă câteva sute de metri pe aceleași șine pe care veniseră, urmând apoi să se îndrepte spre nord. Călătorii aveau așadar impresia că se întorc la București, în loc să își continue călătoria spre Valea Prahovei.