Navigation Menu

Șapte mari români care au iubit Ploieştii

Ploieştiul suntem fiecare din noi. Zi de zi, an dupa an, prin acţiunile noastre modelăm oraşul după chipul şi asemănarea noastră. Parafrazându-l pe Regele Mihai, Ploieştiul nu este o moştenire primită de la părinţii noştri, ci un oraş pe care l-am luat cu împrumut de la copiii noştri!

Însă cine sunt părinţii spirituali ai Ploieştiului care acum ne sunt modele?

Ion Luca Caragiale s-a născut lângă Ploieşti, petrecându-şi copilaria şi adolescentă aici. Participant activ la evenimentele Republicii de la Ploieşti din 1870, Caragiale a considerat întotdeauna oraşul ca fiind urbea sa natală pe care o vizita ori de cate ori avea ocazia. Istoricul Nicolae Iorga a declarat despre legătura lui Caragiale cu Ploieşti: “Trebuie să fi cunoscut cineva Ploieştii ca să-l înteleagă într-adevar pe Caragiale şi să vadă cat de mult este legată orice literatură nu de o normă abstractă, ci de ceva real şi omenesc pe care trebuie să-l cunosti. Fără Ploieşti, nu poate întelege nimeni pe Caragiale.” Ce dovadă mai bună există decat cea găsita de istoricul literar Ieronim Tataru care a enumerat 34 de titluri caragialiene, cărora li se adaugă scrisori, acte, cuvântări politice cu legatură directă sau indirectă cu Ploieştiul şi Prahova?

Pe numele său adevărat Solomon Katz, Constantin Dobrogeanu Gherea a fost un evreu român de origine ucraineană, critic literar şi militant de seamă al mişcării socialiste din România. Stabilit definiv la Ploieşti după Războiul de Independență, Gherea devine proprietarul restaurantului de la Gara de Sud, cel mai faimos restaurant al unei gări româneşti. Vizitat și apreciat de regele Carol I și de elita vremii, localul a funcționat până la începutul Primului Război Mondial.

Toma T. Socolescu, profesor universitar, scriitor și publicist, este cel mai faimos arhitect pe care Ploieștiul l-a dat României. Provenind dintr-o veche familie de arhitecţi ploieșteni, Socolescu și-a dedicat întreaga viață dezvoltării orasului Ploiesti, al cărui primar a fost pentru scurt timp, și a judeţului Prahova. Datorită lui, Ploieștiul se mândrește azi cu edificii impunatoare ca Halele Centrale, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Palatul de Justiție, Palatul Școalelor Comerciale, Banca Creditul Prahovei sau Cinematograful Scala. La inițiativa lui și a altor intelectuali ploieșteni, în 1921, a fost fondată Biblioteca “Nicolae Iorga”.

Un mare iubitor de Ploiești a fost și celebrul compozitor Paul Constantinescu. Ploieştean la origine, el obișnuia să declare: “Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!”. În 1963 Paul Constantinescu compune “Simfonia Ploieșteană”, făcând din Ploiești singurul oraş din România care are propria simfonie.

Stabilit la Ploieşti de la o vârstă fragedă impreună cu familia, Toma Caragiu se considera ploieştean: „Am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt, deci, ploieştean get-beget” a spus în repetate rânduri. În perioada 1953 – 1965 Toma Caragiu a jucat şi a condus Teatrul de Stat din oraş, timp în care s-au înregistrat 90 de premiere teatrale.

Nichita Stănescu este un alt reprezentant de seamă al Ploieştiului. Născut în mahalaua Sf. Vineri, în apropierea Pieţei Sârbeşti, Nichita şi-a petrecut primii 18 ani din viaţă la Ploieşti unde a scris şi primele sale poezii. “Colţ de inimă și ruptură de aripă de înger, capitala limbii vorbite este orașul acesta al meu natal!”, obișnuia să spună Nichita despre Ploiești ori de cate ori avea ocazia.

Profesorul de istorie Nicolae Simache, printre elevii căruia s-au numărat Mircea Grocian, Eugen Simion şi Nichita Stănescu, este un adevărat exemplu de sacrificiu personal în beneficiul comunităţii ploieştene si nu numai. De-a lungul activităţii sale, Simache a fondat 24 de muzee în fosta Regiune Ploieşti (cuprinzând oraşele Ploieşti, Târgoviste şi Buzău), cel mai celebru fiind Muzeul Ceasului, primul muzeu din Europa de Est de acest fel, pentru care Simache a colecţionat ceasuri timp de nouă ani!

Fiecare dintre aceste exemple personale are puterea de a ne inspira să facem din Ploieşti un oraş mai bun pentru copiii noştri. Distribuie acest articol dacă crezi că acest lucru este posibil!

Ți-a plăcut articolul? Vrei să fii la curent cu cele mai noi informații și evenimente din Ploiești? Abonează-te la buletinul informativ Și eu Iubesc Ploieștii!

Corneliu Eugen Moraru a fondat grupul de iniţiativă „Iubesc Ploieștii” în septembrie 2010. În vara lui 2013 a realizat primele suveniruri care promovează orașul și la sfârșitul aceluiaşi an a fost premiat de WYL TV pentru cel mai bun proiect de voluntariat și implicare în viata comunităţii ploieștene. În primăvara anului 2014 a coordonat realizarea hărţii „Redescoperă Ploieștii”, prima hartă turistică bilingvă din istoria orașului, tipărită în 6000 de exemplare. De la finalul anului 2015 este membru fondator al Asociației „Iubesc Ploieștii” și consilier la Fundația Comunitară Prahova.

    7 Comments

  1. Frumos !! Este mare lucru sa poți iubi ceva de care ești legat intr-o colectivitate , fara sa barfesti , sa cauti noduri in papura, sa încerci sa te remarci TU fata de ceilalți ( in final, prin răutate si nimic mai mult )
    Sunt de acord : iubim Ploiestii !

    • Dana, iti multumim pentru cuvintele frumoase si sustinere! Este important ca fiecare dintre noi sa faca ce-i sta in putere pentru a face din Ploiesti un oras mai bun!

  2. Laudabil si motivant pentru continuarea si dezvoltarea demersului! Brabo !

  3. 1. De ce ar fi C.D.Ghrea părintele spiritual al Ploieștiului ?
    2. TomaT.Socolescu a fost mai mult decât un mare arhitect ( doar „Arhitect” nu este suficient, este o manipulare impusă). În aceeași măsură a fost profesor universitar (20ani) făuritor de instituții culturale Biblioteca, Așezământul Cultural „N.Iorga” ,Muzeul de arte frumoase despre care nu prea se vorbește, scriitor și publicist etc.
    3 Nicolae Carol Debie poate fi un părinte spiritual, încă necunoscut.
    Fiecare profesie își are câte un vârf care a făcut multe pentru urbea noastră și poate fi părinte spiritual al Ploieștiului. Ar fi necesară o listă pe profesii din care în urma discuțiilor și a popularizării să fie găsit acel vârf.

    • Domnule Ilie, incerc sa va raspund:
      1. L-am mentionat pe C.D. Gherea prin prisma faptului ca a pus pe picioare renumitul restaurant din incinta Garii de Sud care a adus faima Ploiestiului. Aveti dreptate insa, Gherea este personajul cel mai subtire dintre cei enumerati, in ciuda faptului ca a fost si critic literar, journalist etc.
      2. de accord cu dvs.
      3. Debie este o propunere foarte buna, va multumesc!

      Corneliu

  4. Un material bun,minus unele stângăcii, de genul Caragiale participant activ la revolta anti dinastică din 1870; Nichita a trăit la Ploieşti nu numai primii ani de viaţă, ci primii 18 ani, de când, absolvind Liceul I.L.Caragiale, s-a înscris la facultate; unul dintre elevii profesorului Simache, s-a numit Mircea Gociman. Felicitări autorului.

    • Multumesc pentru observatii, am mentionat in articol cei 18 ani petrecuti de Nichita la Ploiesti.

      Va multumesc frumos pentru felicitari.

      Corneliu

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *